Poate că nu mai ții minte exact ce s-a întâmplat, dar simți un nod în gât când cineva ridică tonul. Poate că ai învățat să mergi mai departe, dar corpul tău încă tresare la anumite sunete, mirosuri, gesturi. Poate că îți spui că „totul e bine”, dar oboseala inexplicabilă, tensiunea din umeri sau greutatea din piept îți spun altceva.
Trauma nu este doar o amintire din trecut, ci și o amprentă pe care corpul tău o poartă în prezent. De aceea, vindecarea nu înseamnă doar să înțelegi ce s-a întâmplat, ci și să-ți asculți corpul și ceea ce încearcă să-ți spună. Prin clipe de liniște în care îți observi respirația. Prin mișcări blânde care îți reamintesc că ești mai mult decât o minte copleșită de gânduri. Prin a învăța să nu te mai grăbești să „treci peste”, ci să rămâi un pic acolo, să-ți oferi răbdare.
Nu ești „prea sensibil(ă)”. Nu exagerezi. Corpul tău doar încearcă să-ți spună o poveste pe care poate nu ai fost pregătit(ă) să o auzi.