Oare câți dintre noi nu rămânem ancorați într-un moment al vieții ce ne-a marcat? Câți dintre noi reușim să dăm curajului șansa de a ne scoate la liman? Câți dintre noi dăm importanță curajului?
Dacă ar fi să consultăm DEX-ul în privința cuvântului “curaj” găsim doar niște sinonime pentru acesta. Însă nimeni nu ne explică exact ce este de fapt curajul. Eu aș defini curajul ca pe un prieten ce își face loc în viața noastră doar atunci când îl acceptăm și îi dăm voie să se facă văzut.
Toți trecem prin momente grele, indiferent de natura acestora, și nu suntem niciodată pregătiți pentru ele. Ei bine, în aceste momente, curajul poate fi cel mai bun prieten al nostru. Cu el ne putem vărsa lacrimile neputinței. Cu el ne putem striga durerea. Cu el ne putem blama și învinovăți. Dar tot cu el ne putem da a doua șansă. Cu el putem să punem punct și să o luăm de la capăt. Putem zâmbi, spera și crede datorită curajului.
Curajul e un prieten fidel pentru că din momentul în care îl vom accepta el ne va lărgi orizontul și vom descoperi că niciodată nu ne știm adevăratele limite. Curajul va fi acolo pentru a ne diferenția de alții. Pentru a ne arăta că întotdeauna putem să dăm viață dorințelor noastre. Și că putem transforma neșansa unei clipe fatale într-un parcurs frumos și benefic nouă.
Lasă curajul să intre în inima ta și învață să iubești mai mult.
Lasă curajul să îți invadeze sufletul și să îl umple cu tot ce e mai bun.
Lasă curajul să te poarte în cele mai frumoase visuri și vei găsi calea să le realizezi.
Lasă curajul să te învețe să spui nu, să te oprești și să renunți la ceva ce nu îți este prielnic.
Lasă curajul să te învețe să ierți și să îți ceri scuze.
Lasă curajul să te poarte pe căi necunoscute și să nu îți fie frică.
Lasă curajul să intre în viața ta, căci și lumina va veni peste tine.
Lasă curajul să îți arate cine ești și câte poți să faci. Vei vedea, curajul e cel mai bun prieten al tău!
Buna ziua ANDREEA,
Am citit acest articol, cu 2 zile in urma, am terminat de citit cartea Suflet de portelan. Sunt mama unui baiat de 35 ani, care aavut nesansa sa se nascu cu o malformatie la creier, malformatie care-i blocheaza nervul vorbirii.Sunt internata in spital, cu el, in Bucuresti.
Sunt, sigur mai in varsta decat parintii tai.Te felicit pentru curajul de care a-i dat dovada in perioada celor 6 ani, in care a-i fostinternata, transferata, externata si internata de nenumarate ori.De asemenea felicitari pentru puterea de a merge inainte cu curaj. M-am regasit in scrierile tale, regretand clipa in care cred eu ca am contribuit la acest suferinta al fiului meu. M-am regasit in toate sentimentele tale : de revolta impotriva mea, impotriva sistemelor din toate domeniile de activitate, a nepasarii pentru toti locuitorii acetei tari, indiferent ca sunt saraci, urati, mai putin invatati, tarani sau locuitori ai oraselor, de neputinta, de regret in legatura cu persoanele care credeam ca-mi sunt prieteni,s.m.a. Inca odata felicitari tie, parintilor tai pentru puterea lor de a nu se lasa pagubasi. Pentru parinti, copii lor, sunt copii toata viata. Am citit cartea cu sufletul la gura, am plans, am citit acest articol si din nou m-au podidit lacrimile. Te felicit si-ti doresc succes in tot ceea ce-ti propui sa intreprinzi in continuare, si in ceea ce faci acum. Te sarut de la distanta,nu datorita lui COVID 19,
Minunate idei! Superb blog!
Esti o luptatoare si oferi tuturor o lectie de viata!
Iti ador scrierile, si cu prima ocazie cand voi ajunge in Romania, clar iti voi achizitiona cartea!!
Toata stima draga mea si sa auzim numai de bine. Imbratisari!