Oricât de mult ai vrea, nu poți lua asupra ta suferința celor dragi. Nu poți pune un scut între ei și lume, nu poți rescrie lecțiile pe care viața le pune în fața lor.
Poți fi acolo. Poți asculta. Poți ține o mână strânsă în tăcere. Dar nu poți procesa în locul lor. Și asta doare. Să-i vezi pe cei pe care îi iubești frământându-se, suferind, trecând prin furtuni pe care ai vrea să le oprești, e cu adevărat copleșitor. Dar durerea, oricât de grea ar fi, face parte din drumul fiecăruia.
Nu poți să-i salvezi sau să le iei durerea. Poți doar să rămâi lângă ei. Să le amintești că nu sunt singuri.